Căutare
Ro I En      
 
 

Ansambluri
Ansambluri folclorice de cântece și dansuri
Ansambluri folclorice
Formații de dansuri
Formații de jocuri bătrânești
Grupuri folclorice tradiționale
Ansamblul profesionist "DOR ROMÂNESC"
Componenţă (A-C)
Componenţă (D-F)
Componenţă (G-M)
Componenţă (P-Z)
Calendar Activități
Rapsozi populari
Valeria Peter Predescu
Articole din presă
Mai 2015
Septembrie 2013
Iulie 2013
Octombrie 2013
Noiembrie 2013
Octombrie 2015
August 2015
Noiembrie 2015
Iunie 2015
Aprilie 2015
Septembrie 2015
Decembrie 2015
2016
          Mai
          August
 

Literatură        Folclor        Muzică clasică și modernă        Arte Plastice        Școala de arte și meserii

Domenii de activitate > Folclor > Rapsozi populari

Rapsozi populari


LUCREŢIA POMOHACI

S-a născut la data de 18 aprilie 1955, comuna Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud. Dintotdeauna i-a plăcut să cânte, pentru că avea o voce frumoasă asemeni mamei sale, fiinţa dragă, de la care a învăţat multe doine. Printre cântecele sale foarte dragi, învăţate de la bătrânii satului, se numără: Pe deasupra codrului, Cucuşor ce cânţi prin lunci, Pasăre galbână-n cioc, Ardă-te focu de lume, Cine-o făcut horile, Cine m-aude cântând etc.
Vocea sa de aleasă doinitoare a făcut-o să se numere întotdeauna printre laureaţii festivalurilor folclorice la care a participat de-a lungul anilor. Astfel, în 1969 la Festivalul Judeţean de Folclor „Regele Brazilor” a obţinut Premiul al II-lea. Festivalul Naţional „Cântarea României” este concursul care a consacrat-o fiindcă în cadrul acestuia a cucerit Premiul I şi diploma de merit pentru păstrarea autentică a folclorului muzical local (1981). Festivalul Judeţean „Zestrea Satului” (2003) este o acţiune a Centrului Judeţean pentru Cultură BN, dedicat promovării valorilor cultural-artistice ale judeţului Bistriţa-Năsăud în cadrul căruia a reuşit la fiecare ediţie să se situeze pe locul I, remarcându-se şi acum la maturitate atât prin frumuseţea vocii sale cât şi prin calitatea interpretării repertoriului său muzical. În anii 2003 şi 2004 la Festivalul Judeţean de Folclor „Toamnă Bistriţeană” a obţinut Premiul I şi respectiv Premiul al II-lea. În vara anului 2005 a participat alături de Ansamblul de obiceiuri „Cununa” din comuna Maieru la Festivalul „Pâinii” desfăşurat în localitatea Scorniceşti, judeţul Olt, bucurându-se de aprecierea publicului.
Rapsodul popular Lucreţia Pomohaci deţine o casetă audio editată împreună cu interpretul de muzică populară Dănilă Filipoi, la rându-i originar din comuna Şanţ, şi un album ce cuprinde cântări religioase reunite sub titlul „În grădina cu măslinii”, piese înălţătoare interpretate într-o manieră specială de o voce plină de sensibilitate, acurateţe şi profunzime.




OLARIU FLORIAN

S-a născut la 23 noiembrie 1940 în localitatea Şanţ, judeţul Bistriţa-Năsăud. De la vârsta de 10 ani a început să cânte, mai ales cântecele pe care le auzea la radio sau piese „care nu să prea auzeau pe la aparate” învăţate de la mătuşa sa, Lucreţia Folfă, o mare păstrătoare a folclorului muzical local.
Debutul carierei sale interpretative se leagă de perioada când a fost soldat în armata română, fiind pe atunci membru în ansamblul folcloric la unitatea militară din Braşov, unde a fost încorporat. Astfel a susţinut primele sale spectacole în faţa colegilor şi a comandanţilor săi. Cele mai aproape de sufletul său au fost doinele pe care întotdeauna le interpreta cu mare drag: „Mai mult am iubit doina, care să zâce că îi de câştig şî la premiu. Două piese mi-o fost tare dragi: De-ar şi trăznit Dumnezău,/ Muntele de la Ineu şi Când mi-o fost mai bine şî mai drag în lume”. Discutând despre evoluţia pe care folclorul românesc o are în ultimii ani mi-a mărturisit: „Tineretu nost o făcut o mare prostie că s-o lăsat de jocu nostru popular şî s-o învăţat să joace numa ţâgăneşte, de parcă ar fi uitat care îs jocurile noastre strămoşeşti şî că întăi de tăte îs de naţie români. Şî obiceiurile trebe păstrate, măcar ce să mai poate. Mai demult tineretu să distra pă Şanţ, mereau de să întâlneau, făceau plimbări, să duceau la clăci, cum erau pă la noi, clăcile de gunoi, de ficiori, de fete, de cosât, apăi pă la nunţi, şăzători, la bere, la joc, da’ acuma numa la discotecă.” Având în vedere faptul că de curând în comuna sa natală s-a constituit un nou colectiv artistic Formaţia de cântece şi jocuri populare „Izvorul Someşului” a Căminului Cultural Şanţ, rapsodul popular Florian Olariu îşi aduce aminte de jocurile populare de altădată pe care tinerii din satul său le jucau cu diverse ocazii sau sărbători: „Odată să juca frumos în Şanţ. Era „Bătrâneasca”, „Archeneaua”, „Învârtita”. Şî amu să mai joacă şî joc de doi, da-i cam „ţâpurit”, de parcă n-ar fi de-al nostru de pe Valea Someşului. Frumoase-s jocurile noastre româneşti, ca cele de pe Câmpie, jocu’ de doi pă sub mână. Îi frumos că avem un ansamblu în sat care învaţă să joace româneşte. Poate aşa copiii noştri or reveni la jocurile strămoşăşti şî aşa ele nu s-or mai pierde”.
Rapsodul popular Florian Olariu din comuna Şanţ este laureat la prestigioase festivaluri-concurs de folclor din ţară, printre care amintim: Premiul I la Festivalul Naţional „Cântarea României”, Premiul I la Festivalul Naţional de Folclor „Regele Brazilor” (1975); Premiul III la Festivalul Satelor, iar astăzi de membru activ al Corului Bisericii Ortodoxe din comuna Şanţ (condus de dirijoarea Viorica Rogozan), fiind totodată invitat alături de alţi rapsozi populari locali să evolueze în cadrul unor spectacole folclorice judeţene.




DUMITRU CIUPA

Valea Bârgăului este o zonă înzestrată cu un bogat folclor muzical, păstrat de rapsozii populari şi pus în valoare de intepreţii de muzică populară care trăiesc pe aceste, meleaguri.
Dumitru Ciupa este apreciat ca unul dintre cei mai mari intrumentişti din judeţul Bistriţa-Năsăud, un cunoscut maestru în mânuirea fluierului, cavalului, ocarinei şi taragotului. S-a născut în localitatea Prundu-Bârgăului, la 26 octombrie 1946, într-o familie de ţărani agricultori, Măriuţa şi Arghil Ciupa, buni păstrători şi iubitori ai folclorului şi obiceiurilor tradiţionale. Pasiunea pentru muzică a moştenit-o de la bunicul său Ion Ruscău, zis „Bâsnacu” care a fost baci la oi în Munţii Bârgăului şi Călimanilor, şi care ştia să cânte la fluier mare fără dop şi la fluier cu dop sau „trişcă”. Pe când avea doar cinci ani, a învăţat să cânte „în trişcă” primele doine şi balade, auzindu-l pe bunicul său care aflat acasă, le cânta deseori în serile lungi de iarnă.
La vârsta de 13 ani, Dumitru Ciupa devine membru fondator al primei formaţii de trişcaşi din satul său natal, alături de bunicul său Ion Ruscău şi de Ion Vrâncean. Numărând aproximativ 30 de membri, Formaţia de trişcaşi a Căminului cultural din Prundu-Bârgăului s-a afirmat la toate marile festivaluri şi concursuri la care a participat.
Efectuând stagiul militar la Ineu, judeţul Arad, zonă de interferenţă între Banat şi Transilvania şi având în subordinea sa militari din Ţara Moţilor, care ştiau să cânte la taragot, a deprins secretele acestui instrument pe care îl consideră „tot atât de apropiat de sufletul său ca şi fluierul şi cavalul”.
În anul 1972, printr-un concurs de preselecţie, devine membru al Orchestrei Profesioniste „Bistriţa”, a cărei conducere muzicală era a sigurată de către distinsul profesor de muzică Pop Cornel şi violonistul Alexandru Bubi. Împreună cu această orchestră, care avea în componenţa sa cei mai străluciţi solişti intrumentişti din judeţul Bistriţa-Năsăud, precum: Ion Sabadâş, Dumitru Cilica, Sabin Deac, Anghel Urs şi Oscar Urs, a efectuat numeroase turnee în ţară şi străinătate.
Instrumentistul Dumitru Ciupa este deţinătorul unor valoroase înregistrări aflate în Fonoteca de Aur a Radioului şi filmări realizate în Studioul de Folclor al Televiziunii Române, unde a fost invitat alături de câţiva dintre colegii săi de cântec, membrii ai Orchestrei Profesioniste „Bistriţa” printre care îi amintim pe: Valeria Peter Predescu, Cornelia Ardelean Archiudean, Petre Petruse, Viorica Lazăr, ş.a. Mai recent în acompaniamentul muzical al Ansamblului Profesionist „Dor Transilvan” a realizat înregistrări la Radio Cluj.
Dumitru Ciupa este instructor la Clubul Elevilor din comuna Prundu-Bârgăului, unde coordonează cu profesionalism, Formaţia vocal-instrumentală şi Ansamblul Folcloric „Datina”, ambele fiind deţinătoare ale unor importante premii cucerite la festivaluri-concurs naţionale şi internaţionale.
Ansamblul de cântece şi dansuri populare „Datina” deţine filmări realizate în Studioul de Folclor al Televiziunii Române şi o casetă audio înregistrată în studioul din Radio–Tg. Mureş şi Radio-Cluj, iar ca reprezentant al folclorului muzical şi coregrafic de pe Valea Bârgăului, are în palmaresul său artistic numeroase distincţii:
1995 - Premiul I la Festivalul de Folclor de la Vorona (jud. Botoşani);
1995 - Premiul I la Festivalul de Folclor de la Năvodari;
1996 – Laureat la Festivalul Internaţional de Folclor al Ţărilor Balcanice de la Plovdiv (Bulgaria);
1997-2000 – Premiul I şi Trofeul Festivalului de Folclor „Pe fir de baladă” (Tg. Jiu)
2000 – Laureat la Festivalul de Folclor „Allutus” (Râmnicu-Vâlcea )
2000 – participant la „Zilele Francofoniei” din Besançon (Franţa) împreună cu Fundaţia Culturală Română-Franceză din Bistriţa.
Întreaga activitate desfăşurată de Dumitru Ciupa ne relevă profilul unui artist care stăpâneşte tainele instrumentelor de suflat şi care a valorificat cu talent şi măiestrie interpretativă folclorul muzical din judeţul Bistriţa-Năsăud.




GEORGE SCUTURICI

George Scuturici s-a născut la 14 aprilie 1939 în comuna Telciu, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o familie cu 8 fraţi.
Averea acestei familii a fost una deosebită: cântecele satului care de care mai frumoase, glăsuite de mama Irina Ardelean. De la ea a învăţat să cânte şi George, iar la vârsta de 15 ani a căpătat curaj să urce pe scena Căminului Cultural din comuna Telciu. În vremea aceea comuna Telciu avea o viaţă culturală rodnică: taraf sătesc unde primaşul de frunte era vestitul Ion Sabadâş împreună cu Şolomon şi ai lui. Pe lângă taraf s-au adunat mulţi rapsozi păstrători de cântări neasemuite, voci ţărăneşti de mare frumuseţe: Doce Tompa, Oniţa Cacior-Ceşa, Firuca Cacior-Ţârca, Maria Vitez-Frişan, Rodovica Vitez Tompa.
În comuna Telciu activa o echipă de teatru condusă de prof. Liviu Mureşan şi Valerica Mureşan. La Căminul Cultural era o activitate bogată: Corul cadrelor didactice, formaţia de jocuri populare locale adulţi şi alta a juniorilor instruite de prof. Liviu Mureşan. De menţionat prestigiul de care se bucura Corul Bisericii Ortodoxe condus de P.C. Preot Valer Henciu, inimos animator cultural al comunei Telciu, al cărui glas răsuna şi impresiona plăcut în toate sărbătorile în Sfânta Biserică din localitate.
Un alt colectiv artistic ce a desfăşurat o activitate deosebită era fanfara ţărănească solicitată la multe acţiuni judeţene sub conducerea lui Dumitru Munteanu şi Sebastian Buchman.
În mijlocul acestui climat cultural şi-a desfăşurat activitatea artistică George Scuturici, care a participat la diferite concursuri folclorice unde a câştigat numeroase premii, între care Locul I în anul 1962 pe ţară. Cântă în Corul bisericii din localitate pricesne şi colinde, ştie multe cântări de lume: Duce-m-oi şi n-oi veni, Dragă mi-i crâşma-n pădure, Bea guriţă şi mai cere, Floricică foaie verde, precum şi Ce vii bade târzior şi Mărioară und’ te duci, pe care le cânta împreună cu Oniţa Ceşa în tinereţea lor.
George Scuturici are cântece înregistrate pe CD şi casetă: Cântă rapsozii satelor, realizate de Studioul Sonex din Zalău, fiind acompaniat, ca şi alţi rapsozi de un taraf tradiţional condus de Anghel Urs, demn urmaş (în stilul tradiţional) al vestitului ceteraş din Telciu, Ion Sabadâş.
George Scuturici este prezent şi pe scenele judeţului, în spectacole susţinute de rapsozii noştri care aduc în faţa publicului cântările, vechi şi valoroase păstrate de-a lungul vremii. A rămas acelaşi om simplu de la sat ce-şi duce traiul muncind în gospodăria proprie iar cântecul îi bucură viaţa.




SABIN DEAC

Sabin Deac s-a născut la 28 februarie 1943 în comuna Bistra, judeţul Alba, într-o familie de oameni nevoiaşi, Ilie şi Maria. Cei patru copii erau o mare povară, aşa se face că Sabin a fost dus la orfelinatul din Cluj.
Dumnezeu s-a îndurat de el şi la vârsta de doi ani a fost luat de acolo de Anica şi Ionică Deac din Ţagu, gospodari harnici care-şi doreau un copil şi care i-au fost părinţi buni.
În satul Ţagu, comuna Budeşti, judeţul Bistriţa-Năsăud a copilărit Sabin Deac, aici a terminat cele 8 clase, iar mai târziu s-a angajat muncitor la CFR.
A început să cânte la vioară la vârsta de 17 ani cu un muzicant Ielu din Sânpetru care i-a fost singurul dascăl. Mai apoi a cântat pe la nunţile şi petrecerile satului unde era poftit şi îndrăgit.
În anul 1964 s-a căsătorit cu Susana, n-au avut copii, şi-au dus traiul în Ţagu lucrând în gospodăria proprie.
A urmat Şcoala Populară de Artă la Târgu Mureş, iar în anul 1974 a susţinut un concurs ca viorist la prestigioasa orchestră profesionistă „Bistriţa” unde a cântat până în anul 1987. Aici şi-a desăvârşit măiestria artistică şi a dat multă strălucire jocurilor de pe Câmpie: Romana, Raru din Mirceşti, Învârtita din Silivaş, Română, Bărbunc, Târnăveanca, Hărţag etc. În această perioadă a activat ca solist instrumentist la orchestra „Bistriţa”, alături de valoroşi solişti instrumentişti: Ion Sabadâş, Dumitru Cilica, Dumitru Ciupa, Alexandru Toroskay precum şi artiştii: Valeria Peter Predescu, Petre Petruse, Cornelia Ardelean Archiudean, Ion Conea, Viorica Lazăr, Gavril Vaida.
Orchestra Populară „Bistriţa”, sub conducerea muzicală a prof. Cornel Pop, s-a bucurat de un succes remarcabil şi a susţinut concerte valoroase, turnee în ţară şi străinătate, are numeroase înregistrări în fonoteca de aur a Societăţii Române de Radio, la Televiziunea Română şi Radio Cluj.
În anul 1978 Sabin Deac participă la Festivalul Internaţional de la Zakopane – Polonia împreună cu ansamblul „Cununa” din Maieru care a cucerit Marele trofeu „Toporaşul de Aur” la categoria cea mai disputată: autentic. În acelaşi an a participat la un turneu în U.R.S.S. cu orchestra „Bistriţa”.
Au urmat turnee în ţară şi străinătate: Austria, Germania şi Franţa – la Dijon cu ansamblul „Codrişorul” care a fost distins cu „Medalia de Aur” pentru merite deosebite.
Oriunde a fost invitat în concerte, turnee, la nunţile satului, Sabin Deac a cântat jocurile din zona de câmpie într-un fel anume, dându-le o strălucire aparte.
În mijlocul acestui prestigios colectiv artistic, Orchestra populară „Bistriţa”, care a valorificat o mare parte din folclorul autentic al judeţului Bistriţa-Năsăud, locul vioristului Sabin Deac a fost unul de mare onoare, acela de culegător harnic şi instrumentist talentat, coleg bun şi de omenie.
Sabin Deac îşi duce traiul în satul Ţagu, lucrând în gospodăria proprie. În sărbători, ori în nopţile lungi de iarnă vioara îi este aproape. Cântând, îşi alină singurătatea, dorurile şi trage nădejde la vremuri mai bune când tinerii se vor apropia de jocurile noastre şi-l vor chema să le zâcă una Românească, o învârtită ori vre-un Bărbunc şi ei să joace aşa cum şade bine oricui ştie jocul străbun.

Valeria Peter Predescu



 
Prima pagină I Despre noi I Domenii de activitate I Harta site I Contact
© Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud 2012