CONSTANTIN ROMAN VIVU – REVOLUŢIONAR 1848

S-a născut la Pintic-Cojocna, lângă Bistriţa, în anul 1821. Rămas orfan de ambii părinţi de mic copil, a fost crescut de unchiul său, Ştefan Moldovan, preot în Pintic. La vârsta potrivită, în anul 1842, a fost luat în grijă de un alt unchi, Grigore Moldovan, care era profesor de limba germană în Blaj. La Blaj Constantin Romanu se va înscrie la Seminarul greco-catolic. După doar un an la Seminar, în 1843, protestează împreună cu alţii unsprezece colegi faţă de decizia episcopului Ioan Lemeni de a exmatricula din aceeaşi şcoală confesională pe Simion Bărnuţiu. Ca urmare a participării sale la acest protest, Constantin este eliminat şi el din Seminar.
În toamna anului 1847 Constantin trece munţii în Ţara Românească şi se stabileşte la Bucureşti, unde va funcţiona ca şi profesor la pensionul Schewitz.
Fiind la curent cu evenimentele din Ardeal de la începutul anului 1848, se întoarce în Transilvania în primăvara acelui an şi participă la Marea Adunare de la Blaj din 3/15 mai. A fost ales ca membru în Comitetul Naţional Român, care îşi va avea sediul la Sibiu şi va coordona acţiunile revoluţionare ale românilor ardeleni.
La începerea revoluţiei din Muntenia, Constantin Romanu Vivu trece din nou munţii în această provincie şi se pune în slujba revoluţiei de aici. A fost numit comisar cu propaganda în judeţul Teleorman şi însărcinat cu păstrarea legăturii cu revoluţionarii români din Ardeal. La 6 septembrie 1848 a primit sarcina simbolică de a purta drapelul naţional în fruntea revoluţionarilor care se îndreptau spre Câmpia Filaretului pentru arderea Regulamentului Organic şi a condicii rangurilor boiereşti. Peste doar câteva zile revoluţia din Muntenia lua sfârşit în urma intervenţiei trupelor turceşti.
La 6/10 octombrie 1848 Constantin Romanu Vivu este numit prefect al Legiunii XII Mureş. Prefectura condusă de Constantin Romanu Vivu cuprindea 104 sate pornind de la Târgu Mureş, Teaca şi Reghin până la Topliţa, pe Valea Gurghiului până la Lăpuşna şi pe Valea Beicii până la Urisiul de Sus.
După retragerea din Târgu Mureş prefectul Romanu Vivu s-a aflat la Reghin, de unde porneşte în ianuarie 1849 spre Topliţa. La 20 ianuarie poposea în cătunul Gudea, comuna Stânceni. Aici a fost capturat de o trupă de secui. Au căzut în prizonierat alături de prefect şi viceprefectul Ştefan Moldovan, unchiul său, tribunul Ioan Maior şi tribunul Ioan Naste. Cu toţii au fost puşi în lanţuri şi trimişi la Târgu Mureş şi judecaţi de un tribunal unguresc. Tribunalul nu a dat nici o sentinţă în cazul lor, ci a dispus să fie trimişi la tribunalul din Debreţin, Ungaria. La 28 sau 29 ianuarie 1849, Constantin Romanu Vivu şi viceprefectul Ştefan Moldovan au fost urcaţi într-un car tras de vaci spre a fi duşi la Debreţin. Abia ieşiţi din Târgu Mureş, în comuna Sângeorzul de Mureş, au fost atacaţi de civilii unguri şi ucişi în bătaie, în hotarul localităţii. Cadavrele celor doi au fost aruncate apoi într-un şanţ, unde au fost lăsate să zacă trei zile. După aceste câteva zile cele două trupuri au fost ridicate din şanţ de către cetăţeni din Târgu Mureş şi înmormântate.
Nu se cunoaşte nici până în ziua de azi unde este mormântul prefectului Legiunii XII Mureş, Constantin Romanu Vivu, şi al viceprefectului său, Ştefan Moldovan.