FLORIAN PORCIUS – BOTANIST

Florian Porcius (n. 16/28 august 1816, Rodna, Districtul Năsăud – d. 17/30 mai 1906, Rodna, Judeţul Bistriţa-Năsăud) a fost un botanist român, membru titular al Academiei Române.
Descendent dintr-o familie de ţărani săraci, a fost crescut de bunicul său, preotul greco-catolic Gherasim Porcu (latinizat Porcius) al cărui nume l-a moştenit prin adopţiune. A urmat (1827- 1831) cursurile Şcolii militare normale cu limba de predare germană din Năsăud, apoi liceele din Blaj şi Cluj. În 1836 era învătător în Rodna-Veche. În anul 1844 obţine o bursă de la ‘fondul grăniceresc’ pentru a studia la Institutul pedagogic din Viena, timp de 2 ani. A ocupat diverse posturi administrative la Reteag, Beclean, Sălişte, Rodna şi Năsăud, ajungînd, în 1867 vicecăpitan (subprefect) al districtului Năsăud. În 1877 s-a pensionat din calitatea de preşedinte la ‘Sedria orfanală’ a jud. Bistriţa-Năsăud, înfiinţată încă din 1867. Pentru apărarea drepturilor naţiunii române din Transilvania a fost în audienţă (1848) la Împăratul Austriei, fapt ce i-a atras arestarea şi deportarea la Cluj, pe timp de un an, din partea autorităţilor revoluţionare maghiare. Membru al Academiei Române (1882).
Unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice româneşti. Colaborează cu Dimitrie Brândză la Flora Dobrogei, revenindu-i precizarea nomenclaturii şi a sinonimelor, alcătuirea cheilor de determinare şi scrierea diagnozelor.