GAVRIL SCRIDON – ISTORIC LITERAR

Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii „Regele Ferdinand I”, Gavril Scridon devine în 1952 conferenţiar universitar la Universitatea Maghiară „Bolyai”, iar din 1959 profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai”, urmînd să conducă, între 1973-1985, Catedra de Literatură Română, Comparată şi Teoria Literaturii de la Facultatea de Filologie din Cluj.
În activitatea sa academică externă se înscrie funcţia de lector de limba şi literatura română la Universitatea „Ludwig Maximilian” din Munchen (1968-1970), precum şi calitatea de profesor-oaspete la Universitatea „Eőtvős Lorànd” din Budapesta (1982-1989), la Catedra de Filologie Română. Îşi începe activitatea ca folclorist, continuînd susţinut cu studii acribios documentate despre G. Coşbuc şi L. Rebreanu: Pagini despre Coşbuc (1957), G. Coşbuc şi pămîntul natal (1966, 1973), Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene (1967) etc. Pe lîngă atenţia de durată pentru literatura transilvană, în spiritul şcolii clujene de istorie literară G. Bogdan-Duică- M.Zaciu, Gavril Scridon îşi concretizează preocupările pentru limba, literatura şi cultura maghiară în elaborarea unor manuale şcolare de limba română pentru şcolile cu predare în limba maghiară.