LEONIDA POP – CONSILIER MILITAR AL ÎMPĂRATULUI FRANZ IOSIF

Fiu al graniţei năsăudene, generalul Leonida Pop a provenit dintr-o familie de români, originari din satul Bichigiu. El s-a născut în Năsăud, la data de 15 octombrie 1830, şi este nepotul lui Grigore Pop, cel dintâi ofiţer român după înfiinţarea Regimentului II de graniţă din Năsăud. Grigore Pop a avut patru băieţi – Ion, Matei, Gavrilă şi Leon – tatăl lui Leonida. Leon Pop a fost ca şi tatăl său, Grigore Pop, ofiţer în Regimentul II de graniţă, unde a servit până în anul 1850. Acesta a luat parte la războaiele napoleniene între anii 1812 – 1815. Leon Pop a fost căsătorit cu fiica maiorului Wurzer, care a venit din Germania la înfiinţarea graniţei.
Leonida Pop a absolvit şcoala militară din Năsăud. În anul 1843, aflându-se cu tatăl său la Viena, Leonida Pop a fost primit în audienţă de împăratul Ferdinand, care a fost desoebit de impresionat de agerimea şi isteţimea sa. Se presupune că datorită acestor calităţi Leonida Pop a fost primit, la vârsta de doar 13 ani, la Academia Militară Tereziana, din Wienar-Naustadt. După finalizarea studiilor militare din cadrul acestei academii, în anul 1851, Leonida Pop a fost avansat sublocotenent şi repartizat la Regimentul de infanterie „Carl Ferdinand”, garnizoana din Sibiu, unde a servit ca adjutant până în anul 1854.
LA 51 de ani, Leonida Pop a fost chemat telegrafic la Viena pentru a ocupa postul de şef al Cancelariei imperiale. Un an mai târziu, acesta a fost numit adjutant al Majestăţii Sale Împăratul Francisc Iosif I. După încă doi ani, acesta este numit consilier intim al împăratului, mai bine spus sfetniculş de taină al acestuia, fiind totodată avansat la gradul de general de divizie. La 59 de ani, Leonida Pop este avansat la gradul de mareşal al artileriei. Acesta a mai primit, alături de decoraţiile şi ordinele statului austriac, şi ordine şi decoraţii din partea altor state, cum este ordinul rusesc „Sf. Ana”. De asemenea, a fost decorat şi de regele Carol I al României.
Cu toate că Leonida Pop a ajuns unul dintre cele mai importante pesonaje de la curtea imperială, acesta nu-şi uită originea sa şi păstrează legătura cu rudele din Năsăud, aspect dovedit de corespondenţa purtată cu acestea, şi pe care de altfel le şi vizitează destul de des. Acesta a rămas în sufletul său un năsăudean autentic care nu s-a îndepărtat de locurile natale până la sfârşitul vieţii.