NICOLAE BĂLAN – MITROPOLITUL ARDEALULUI

Născut la 27 apr. 1882, în Blăjenii de Sus, jud. Bistriţa-Năsăud, în familie de preot, a urmat Gimnaziul la Năsăud (abs. 1900), Facultatea de Teologie în Cernăuţi (1900-1904), unde a obţinut doctoratul (1905), cu studii de specializare la Facultăţile de Teologie protestantă şi catolică din Breslau (azi Wroclaw) în 1904 – 1905.
În noiembrie 1918, trimis de către Consiliul Naţional Român din Transilvania într-o misiune la Iaşi, pe lângă Guvernul României, în vederea realizării unităţii noastre de stat.
A fost hirotonit preot în 1919, ca la 14/27 febr. 1920 să fie ales mitropolit al Ardealului (hirotonit şi instalat la Sibiu în 17/30 mai 1920), păstorind până la moarte (6 august 1955). A fost ales membru de onoare al Academiei Romane (1920), membru în Comitetul central al Asociaţiei ASTRA din Sibiu şi senator de drept.
Ca mitropolit, a luptat pentru acceptarea principiilor Statutului Organic şagunian în Legea şi Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Române din 1925, apărând autonomia Bisericii. A rectitorit mănăstirea brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, a ridicat schitul şi Căminul de la PăItiniş, paraclisul şi biblioteca Academiei Teologice „Andreiane”, iar în eparhie s-au construit, în cursul păstoririi sale, peste 150 de biserici şi peste 150 de case parohiale, şi s-au înfiinţat parohii şi protopopiate noi.
A fost unul din marii ecumenişti din perioada interbelică (participant la Congresul ecumenist de la Stockholm din 1925 şi Conferinţa ecumenismului practic de la Berna din 1926). A condus un pelerinaj la Locurile Sfinte în 1925. În şedinţa Consiliului de Coroană din 29-30 aug. 1940, a protestat împotriva Diktatului de la Viena, iar în anii următori a militat mereu pentru reîntregirea teritorială a ţării.