NICOLAE DRĂGANU – LINGVIST

Nicolae Drăganu (n. 18 februarie 1884, Zagra, județul Bistrița-Năsăud – d. 18 decembrie 1939, Cluj) a fost un filolog, lingvist și istoric literar român. A fost tatăl profesorului Tudor Drăganu.
Absolvă Gimnaziul Superior Fundațional (devenit ulterior Liceul Grăniceresc „George Coșbuc”) din Năsăud (1902). Bursier din fondurile grănicerești, studiază filologia clasică și limba română la Universitatea din Budapesta. Doctor în filologie română cu teza Compunerea cuvintelor românești (1906). Obține atestatul în limba și literatura latină, greacă și română, fiind promovat profesor ordinar la liceul din Năsăud. Este abilitat ca docent la Universitatea din Cluj (1916), iar după Marea Unire participă la reorganizarea acesteia. Profesor de limba și literatura română veche la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj. Face parte din colectivul Muzeului Limbii Române, întemeiat de Sextil Pușcariu, la Cluj, în 1919, unde participă la elaborarea Dicționarului limbii române. Preocupări de filologie, lexicologie, onomastică, sintaxă și istorie literară. Primar al municipiului Cluj între anii 1933-1938.